casiera

Ne-am înțeles din priviri

Zilele trecute, când mă întorceam acasă de la lucru, am dat pe la un Carrefour să-mi iau o pâine. Un Carrefour de-ăsta mic, Express.

De obicei sunt punct ochit, punct lovit. Mai am și momente unde mă prostesc singur și încep și cumpăr și lucruri de care nu am neapărată nevoie.

Așa a fost și acum. Luat pâinea, îndreptat spre casă. De obicei sunt două case deschise la ora aceea, din moment ce multă lume iese de la lucru și merge să-și ia PÂINEEE!!! Bine… și alte lucruri, nu doar pâine. De data asta era doar o coadă, nu foarte lungă, 3-4 persoane în fața mea, am zis… meeh.

Mă pun la coadă și mă îndrept cu privirea spre casa de marcat care de obicei era deschisă, unde stătea o angajată. Toată “discuția s-a petrecut din priviri.

Mă uit puțin surprins spre ea și întrebător, gen: se poate?

Și ea uitându-se în dreapta ei, sus, dă din umeri, gen: ia vezi, se poate?

Și îi întorc privirea înainte să mă îndrept spre ea gen: “Understandable, have a nice day!”

Mă duc, plătesc și înainte să plec, aud din spate cum îi spunea celui care era în fața mea la prima coadă (ajuns acum în spatele meu).

 – Ai stat acolo 10 minute și m-ai și văzut!

Apoi am plecat, nu am așteptat ca el să răspundă.

Momentul a fost destul de funny și chiar mi s-a părut așa mișto cum ne-am înțeles din priviri… E una din foarte micile delicii ale vieții, care se întâmplă atât de rar și care nu multă lume stă să o guste sau să o observe.

   

Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, îmi poți lăsa un like sau să-i dai un share.

2 thoughts on “Ne-am înțeles din priviri

Ce zici?