Am fost în Londra! YAY!

Hei! Probabil după cum o să vă dați seama și voi, articolul nu este scris de Leo, pentru că mi l-a încredințat mie, prietena lui, Andreea.

 

Sunt începătoare, așa că nu mă judecați prea tare!

Așadar, undeva prin ianuarie, am “prins” pe aventurescu, o ofertă destul de bună de mers în Londra. Bineînțeles că am înșfăcat-o fără a sta pe gânduri.

Ulterior, cu apropierea zilei de plecare, 12 martie, am creat un mic plan de vizită, ca să nu ne trezim acolo că nu știm ce să vizităm și că pierdem timpul aiurea. Nu, timpul nostru acolo era prețios și condiționat de 2 zile jumătate.

Am stat câteva ore, ne-am pus pe hârtie toate locațiile interesante sau distractive și poate nu foarte scumpe. Le-am luat, le-am ordonat în funcție de distanțe, de locații, apoi le-am reordonat după ora de închidere și ne-am făcut planul de “bătaie”.

Cam așa arăta itinerariul nostru pentru cele două zile jumate de stat în Londra. Pe lângă asta, ne-am căutat și niște restaurante mai drăguțe, unde să mâncăm nici foarte scump, dar nici la KFC sau MC. Am încercat să bifăm toate locațiile și aproape c-am reușit.

Așa că a venit și 11 martie, iar noi ne făceam bagajul pentru că aveam tren spre Timișoara, de unde plecam spre Londra. În “doar” 6 ore eram în Timișoara, unde ne-am făcut de lucru până la 3, când am luat autobuzul spre aeroport.

Două ore de așteptat în aeroport + două ore și ceva pe drum, la 7, ora lor, eram în Stansted, de unde aveam rezervat tren spre Ilford, Londra. Acest Ilford e un mic orășel în estul Londrei, unde mai găsești hoteluri ieftinache.

Hotelul, slăbuț… Dar pentru dormit, făcut duș și luat un mic dejun, a fost ok. Doar că n-am înțeles de ce aveau o listă cu vreo 10+ rețele de WIFI. Serios, chiar aveau 10+ rețele de WIFI în hotel, toate cu nume diferite, toate cu parole diferite. E chiar așa greu să le conectezi între ele sau să le folosești ca repetor? Era chiar mai ușor să faci asta decăt să le configurezi pe fiecare în parte, cu nume și parole diferite. Ciudat…

Trecând peste, următoarea zi, ne prezentăm, frumos la metrou pentru a cumpăra cardurile “Oyster”. Cu ajutorul lor, am cheltuit “doar” undeva la 10 lire pe zi, pe metrouri. Am citit și noi pe net și cam asta a fost cea mai ieftină și fiabilă variantă.

Lăsând asta la o parte, sistemul de metrou de la ei este chiar impresionant… Ceea ce era și de așteptat, având în vedere că au cea mai veche rețea de metrou din lume, numită și “The Tube”.

În toate cele trei zile cât ne-am plimbat prin Londra, am folosit metroul și a fost o experiență chiar plăcută. Am putut observa oamenii de acolo și rutina lor zilnică. Nu avea cum să nu te izbească în față amestecul de nații: chinezi, americani, francezi, români ș.a.m.d. Erau și câteva “caractere” mai interesante pe acolo, de exemplu o bătrânică punk pe la vreo 50 de ani, dar nu punkul ăla agresiv, ceva mai finuț. Șmecheră tipa!

Și nu știu dacă în alte țări se practică asta sau nu, dar la ei ziarele sunt gratis și le găsești cam la orice gură de metrou. Vazusem eu că prea multă lume citește ziarul, de la cei mai tineri la cei mai în vârstă.

În prima zi am vrut să ne începem itinerariul cu Abbey Road, da, la faimoasa trecere de pietoni, respectiva porțiune de stradă care apare în fotografia de pe coperta albumului Abbey Road, lansat în 1969 de către cei de la The Beatles. Nu am prea avut “noroc” ca să zic așa, pentru că era în construcție strada respectivă.

But, hey, somebody doesn’t care about that! *aici ar trebui să fie o poză cu turiștii care au pozat ca cei de la Beatles, dar nu am… Ups!*

Buun, primul obiectiv bifat, să trecem la următorul: Madame Tussauds!

În ceea ce privește bugetul alocat obiectivelor turistice, găsiserăm o ofertă foarte bună cu 55 de lire pentru patru atracții: London Eye, The London Dungeon, Sea Life și Madame Tussauds.

Madame Tussauds să fie primul! Aici am făcut câteva poze cu tot felul de celebrități. A fost drăguț. Am putut face poze chiar și cu ghearele lui Wolverine.

Tipul ăsta și-a intrat în rol bine de tot.

Și ghiciți ce s-a întâmplat între timp? Ne-am terminat turul ajungând să părăsim clădirea prin ieșirea de incendiu, pentru că pur și simplu ne-am rătăcit încercând să evităm semnul “SHOP AND EXIT”. Bine, e clar că “shop” am evitat, ca niște chitre ce suntem…

Într-un final după vreo 5-10 minute de învârtit în cerc (zici că era ca într-un film horror în care erai torturat să retrăiești aceași scenă la nesfârșit), am dat peste câțiva gardieni care ne-au zis că nu avem ce căuta pe acolo și ghiciți pe ce ușă ne-au băgat? Hmm, surpriză, exact acel “gift shop” de care am fugit!

Și bineînteles, nu poți să mergi în Londra și să nu vizitezi faimosul Big Ben. Așa că urmatoarele obiective erau Westminster Bridge, de pe care am putut vedea Big Ben și London Eye. Dar nu am putut sa vedem turnul în toata splendoarea sa pentru că și acesta era în renovare. Se pare că nu am prins o perioadă foarte bună pentru asta! Mi-aș fi dorit să pot vedea obiectivele astea așa “mărețe” cum le prezintă site-urile de turism sau magneții de pe frigiderele nomazilor.

 

Cât despre London Eye, toate bune. Hei! Măcar ăsta nu a fost în renovare și am putut poza toată splendoarea… lui Leo!

 

 

Următorul punct a fost Sea Life, un acvariu care adăpostește o mulțime de specii subacvatice și nu numai, de la steluțe de mare până la cei mai fioroși rechini. Aici a fost destul de relaxant, clar nu trebuie ratat acest punct turistic dacă treci prin Londra. Mai jos câteva meduze și “jocul lor de culori”.

 

 

Profitând de faptul ca ne mai rămăsese ceva timp, ne-am îndreptat apoi către Muzeul de Istorie Naturală, care e imens, ca de altfel toate muzeele lor. Cea mai plăcuta chestie pe care am aflat-o despre muzeele de acolo a fost ca nu sunt doar lucruri care pur și simplu ți se prezintă, muzeele lor au o mulțime de activități interactive, de exemplu aveau o cameră în care era simulat un cutremur, aveau tot felul de butoane prin apăsarea cărora declanșai un fel de prezentare “cauză-efect”.  A fost interesant!

Și cam atât din prima zi…

A doua zi am început călătoria cu Trafalgare Square, o piață drăguță cu o statuie pe care nu o puteai cuprinde în poze, pentru că se află în vârful unui “piedestal” or something…

 

 

În drum spre piață am trecut și prin Chinatown. Mi s-a părut destul de micuț. Și cum Piccadilly Circus era aproape, am mers și acolo. Piccadilly Circus este un fel de mini Times Square, cu tot felul de reclame de jur împrejur.

 

 

Urmatorul punct dupa cum se poate vedea pe itinerariul nostru din prima parte a articolului era să mergem să vedem schimbarea gărzii la Palatul Buckingham, un eveniment care se întămplă o dată la două zile. Și acolo o “amețeală” de oameni. A fost ok, dar parcă a durat prea mult pentru spectacolul pe care îl oferea, așa că nu am ramas până la sfârșit…

 

 

După, am mers la următoarele două obiective la care ne-am luat bilete. Mai întâi a fost The London Dungeon, un loc care expune aspecte macabre ale Londrei Medievale, te ține cu sufletul la gură și cred că a fost pe departe cel mai bun obiectiv turistic. Deși ne-a oferit turul Londrei sub forma unei povești interesante, parcă mă așteptam la mai mult și nu am primit… De exemplu, ne-am așezat într-un fel de carusel cu care am coborât undeva la 10 metri. Daca nu se întâmpla doar o dată era chiar înfricoșător, așa a fost doar… scurt.

Șiii London Eyeee, bine, nici chiar atât de mult entuziasm, nu se întâmplă nimic special acolo. Doar poți vedea o bună porțiune din Londra de sus și cam atât.

 

 

Apoi alt muzeu, pentru că suntem niște oameni elevați și….erau gratis, de asta!

Nu, glumesc, nu am mers acolo doar pentru că erau gratis. De exemplu la muzeul din ziua a doua care se numea Imperial War Museum, am mers pentru că ni s-a parut interesantă toată perspectiva asta cu al Doilea Război Mondial și perioada de după. Și chiar a fost!

În a treia zi, nu prea am avut nici timp, nici chef, să vizităm prea multe, pentru ca, da…ploua. Am fost doar la Museum of London, la fel de mare și impresionant.

Voiam să vizităm și Tower Bridge, dar după cum am spus ploua…

Tot în a treia zi, am dat și peste prima groapă “londoneză”. Hei, în sfârșit ceva familiar! Ne-a cam luat prin suprindere, pentru că în celălalte zile nu dăduserăm nici peste cea mai mică gropiță posibilă. Ei bine, LONDRA NU E PERFECTĂ!

 

Și cum ziceam, pentru că era ploios, nu am mai mers să vedem și altceva. Am mers să mâncăm și apoi ne-am tirat spre aeroport.

Ca o mică remarcă, dacă vreți să mergeți în Londra pentru a scăpa de mult iubiții noștri semeni, nu vă așteptați la minuni. Londra e plină de români, care “shăruiesc” graiul românesc pe oriunde te-ai afla: la muzeu, metrou, hotel (care a fost plin de români), chiar și pe stradă, ORIUNDE! Plus că din prima seară am dat peste tot felul de localuri/magazine românești.

 

Și încă o chestie care mi s-a părut destul de mișto și care merită menționată, când am fost să cumpărăm diverse suveniruri pentru prieteni, am dat și peste un magazin de ceaiuri foarte cochet. Aici cel care ne-a servit nu ne-a tipărit un bon, în schimb ne-a cerut o adresă de mail și ni l-a trimis acolo. Mi s-a parut interesantă abordarea și nu am mai văzut-o până acum. În felul acesta poate ușor, ușor o să ajungem sa salvăm din ce în ce mai mulți copaci (Bine, nu e vorba că bonul acesta a salvat  o mulțime de copaci, dar peste câțiva ani, impulsul acesta va conta, sper!) și nu în ultimul rând timp.

La final voi spune doar că, dacă o să mai merg la Londra o voi face prin mai-iunie. A fost un pic cam frig. Dar atât, Londra e frumoasă în schimb și merită vizitată din mai multe puncte de vedere: muzee gratis și interesante, faimoase puncte turistice ( Big Ben, London Eye etc.), alte mentalități, oameni de peste tot de pe glob care fie trăiesc acolo, fie doar vizitează. Plus că sunt foarte bine organizați și la ei nu vezi nicioadată aglomerație de mașini sau cozi infernale.

 

   

Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, îmi poți lăsa un like sau să-i dai un share.

2 thoughts on “Am fost în Londra! YAY!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.