Stau uneori și mă gândesc la acțiunile pe care le “întreprind” în diverse situații. Cum reacționez social când văd oameni cunoscuți sau necunoscuți. Sunt un ciudat, asta e clar. Dar nu am treabă cu asta. Doar că uneori mă gândesc dacă am recționat normal sau nu. Cum definim normalul?
Așa face majoritatea -> așa e normal, nu? Dar în unele situații nu știu cum face toată lumea.
Hai să luăm un scenariu concret.
Merg într-un supermarket/magazin/orice. În depărtare, văd că intră sau este deja în magazin, o cunoștință. O persoană cunoscută, nu un apropiat. Cineva cu care m-aș saluta și apoi aș merge mai departe. Eventual un scurt “ce mai faci” și atât.
Deci văd persoana respectivă, ea nu. Se apropie, tot fără să mă observe.
Aici intervine “ce ar face o persoană normală în situația asta”?
- Ar merge la persoana respectivă spre a o saluta și a intra în vorbă.
- Ar încerca să nu dea ochii cu ea.
- Ar sta impasibilă și n-ar face nimic. Nici nu s-ar duce la persoana respectivă, ca să intre în vorbă și nici nu s-ar ascunde de ea.
Am un prieten care s-ar duce necondiționat și ar intra în vorbă cu ea.
Eu, spre deosebire, aș încerca să evit contactul. Nu știu, ăsta mi-e primul instinct, de a evita contactul vizual și a încerca să nu ne întâlnim. E și la mine o problemă, dar simt că așa e mai bine.
Probabil cel mai bine e să stai impasibil și dacă ne întâlnim, aia e, intrăm puțin în vorbă.
Legat de situația exact opusă, aș prefera tot să nu vină nimeni la mine și să mă lase să-mi văd de cumpărături sau ce pentru ce am venit.
Repet, asta e în cazul în care mă întâlnesc cu o cunoștință, nu cu un prieten.
*Articol scris în 2018. Încă stă în picioare.
Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, îmi poți lăsa un like sau să-i dai un share.
