Hei, salut! A trecut ceva timp de când am scris ultimul articol non-muzică, non-film, ceva din viața mea, o peripeție. Dacă tot am fost ieri să îmi depun dosarul pentru înființarea unei firme, am trecut și prin niște momente… amuzante.
Pre-game
Să o luăm cu începutul. Era luni pe timpul zilei când sunam la Registrul Comerțului pentru a-mi face o programare acolo. Se merge doar cu programare, nu te duci așa când vrei tu… (noroc cu persoana care ne-a ghidat cu actele, că nu știam altfel)
Sun, îmi răspunde o doamnă și bineînțeles, mă pune să trimit mail la “insert mail pentru programări al onrc”. Mi s-a părut cam ciudat, că la mailuri de obicei răspunde cineva când îl vede, dar am zis fie. Andreea deja râdea că am scris în mail că vreau programarea a doua zi la prima oră de când deschid, în condițiile în care nu se știe când se uită cineva pe mail.
Surprinzător, vine și un răspuns undeva pe la 3 după masa. Am fost programat, victorie!
Am stat seara să completăm actele, am printat, bineînțeles și copii ale actelor necompletate, în caz că ceva nu e corect. Ca să nu mă mai întorc înapoi acasă. Am uitat să menționez că am făcut asta la Registrul Comerțului din Târgoviște. Deci nu aveam chef să mă plimb pe drumuri toată ziua.
Ziua cu pricina
Bun, vine a doua zi, la 7 și ceva plec din București. Trebuia să fiu la Târgoviște la ora 9, iar Waze îmi zicea că ajung pe la fără 20. Perfect, pun un audiobook și plec. Ploaie, aglomerație, fast-forward, ajung la Târgoviște pe lângă locație, la ora 9 fără 5 și caut loc de parcare. Încerc o parcare, nimic, încerc a doua, nimic, mă mai învârt și până la urmă găsesc un colț unde nu era o mașină și zic fuck it, chiar nu am de ales. Pun numărul în bord și fug spre Registru. Era 9 și 5 deja și aveam deja probleme că întârziam. Mă enervez singur când întârzii undeva…
Intru pe strada cu locația și văd o coadă. Paranoia mi-a zis “gata, te-a sărit. Va trebui să revi”. Mă uit mai bine și coada era la Engie. Suflu ușurat și merg mai departe, unde era și acolo o coadă de vreo 4-5 persoane. Când mă apropi, iese un nene de la intrare și-mi strigă numele. Zic aici și intru. well that was easy…
Mă pune să completez formularul de COVID, temperatură, spirt pe mâini, tot tacâmul. Îl întreb dacă acum m-a strigat prima dată și zice că era a 3-a deja, era pe cale să renunțe. 3 e cu noroc, zic eu și intru la asistență.
Atunci când vrei să-ți înființezi o firmă, prima dată treci pe la asistență, pentru a verifica dacă actele sunt ok și dacă mai trebuie ceva completat sau lipsește ceva. Acolo, o doamnă extrem de drăguță și răbdătoare (shocker!) mă îndrumă să completez ce mai era de completat în actele mele.
Refacerea actelor
Am făcut totul bine, mai puțin o declarație și actul constitutiv, pe care l-am completat de mână, el trebuind să fie tehnoredactat. Nu e problemă, în timp ce completam cu ea, îi dădeam și Andreei mesaje, să scrie actul constitutiv digital și să-mi trimită. Zis și făcut, am căutat un xerox în apropiere și l-am găsit. Intru, le zic de trimis un document pe mail. “Ne pare rău, avem probleme cu imprimanta…” Well that’s unfortunate. “… dar încercați după colț.” Ok, dau colțul și văd că era închis, deși programul era de la 9 (acum era vreo 10 și ceva). Mă mai uit pe google de un alt xerox și găsesc unul tot pe acolo. Înainte să intru la ăsta, văd că mai era încă unul lângă. Nu înțeleg de ce 4 xeroxuri pe o rază de 40m2… Anyway, intru aici, întreb de email, îmi răspunde că da, perfect! Printez actul o dată, iar ultima pagină de încă 2 ori, în caz că greșesc semnătura. Am avut dreptate, că am greșit-o prima dată. Plec înapoi spre sediu.
Depunerea actelor
Ajung acolo, intru, sunt ghidat la etaj, unde se depun actele. Intru în camera respectivă, 2 doamne, una ocupată cu o altă persoană, celalaltă liberă. Asta se uită mai în scârbă la mine și îmi face semn să înaintez. Merg la ea, îmi zice ce mai trebuie făcut. Între timp, cealaltă tanti termină și îi vine o prietenă mai în vârstă, dar cu niște acte și ea. Se pare că o știa toată lumea că au tot vorbit cât am fost acolo. Printre care, ajunseseră la cărți. Povestea cum a citit o carte și ce bine i-a fost că știa autorul și cum vorbește el și și-a imaginat cum citește cu vocea lui. Acum se înregistrează audiobookuri chiar de către autori, dar în fine.
Doamna de la ghișeul meu face “eu n-am mai pus mâna pe o carte de nu știu când. Dar am văzut un film aseară… Miami bici. Mamă ce mi-a plăcut.” Doamnele celelalte îi dau ignore și continuă cu ale lor, lewl. Vede că la trimisul actelor am bifat că le vreau și pe mail și prin poștă și-mi zici că nu se poate. Ori una, ori alta. Mmmkay, prin poștă să fie. De ce să ai o siguranță că le ai și și?
Casierie
Termină tipa asta de verificat și mă trimite la ghișeu, cu o foaie, să plătesc taxa de registru. Era efectiv o gaură dată în perete, care ducea la o arhivă. Mii de dosare ședeau pe rafturi dacă te aplecai suficient cât să le vezi. La acea gaură, nimeni. Văd că se mișcă o mână într-o parte. Stătea un nene pe la vreo 50 de ani care completa chestii… Zic “mă scuzați, e cineva?”. Zice “da, vine doamna”. Mă ridic (că până acum am stat aplecat) și aștept.
Aud un “auzi?”. Mă aplec și era domnul ăla. Face “ascultă”. Eu, cu gălăgie din camera de unde eram + faptul că sunt surd, bag capul pe gaura aia să aud ce zice la radio. Era un Constantine, Constantine de la vreun radio comercial. Zic “aaa…” și zâmbesc, moment în care el plesnea din degete. “Hei hei”, zice. Funny.
Vine tanti, plătesc, mă întorc la tipa de la ghișeul cu actele și îmi zice să verific a doua zi dacă mi-a fost aprobat dosarul.
La întoarcere spre mașină, văd afișul ăsta pe un magazin care vindea, printre care și merch pentru Chindia Târgoviște. Cineva chiar își cumpără tricouri cu o echipă de fotbal care se bate la retrogradare… Sunt chiar pe locul 6/16 la momentul scrierii articolului…
Anyway, *taps head*
Mă întorc acasă și mă simt fericit că am răzbit atât de ușor. Așa sper, totuși…
Update: Am uitat să fac unul atunci când s-a întâmplat, dar merge și așa. După cum am relatat și mai sus, am bifat până la urmă să primesc actele prin poștă. Ei bine, ele au venit pe mail. Bineînțeles, pentru mine e mai bine. Că nu stau cu hârțogăraie prin casă. Dar e drăguț că au ținut cont de ce am completat acolo.
Concluzia? M-a făcut statul de 7 RON, taxa pentru expediere prin poștă. Whatcha gonna do?
Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, îmi poți lăsa un like sau să-i dai un share.
